A trecut ceva vreme de cand am inceput sa ne indreptam spre o lume a globalizarii ce presupune libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor, si a tinerilor de valoare intelectuala deosebita verificata in urma selectiei si a dezvoltarii in tarile de origine si care sunt liberi sa migreze. Pentru a fi completa si benefica globalizarea a trebuit sa mai insemne si liberalizarea totala a circulatiei fortei de munca, la fel ca si a marfurilor, capitalurilor si a valorilor umane. Acelasi principiu al liberei concurente aducator de avantaje pentru societate.
Globalizarea se manifesta in toate domeniile activitatilor umane, folosindu-se de strategii independente ideologic, cu impact economico-social si politic manifestat inegal in statele lumii, in ierarhia lor globala.
Conceptele vehiculate in contextul economiei pe cale de globalizare, au primit conotatii noi, amintim in acest sens de: piata unica, libertatea comertului, circulatia marfurilor, capitalurilor si persoanelor, liberul schimb, concurenta (loiala si neloiala), coruptia si crima organizata. Forta de munca se deplaseaza de la o tara la alta in cautarea unor noi oportunitati de lucru. Cele mai multe directii pe care forta de munca le urmareste sunt inspre tarile dezvoltate.
Aceasta orientare spre tarile dezvoltate din punct de vedere economic poate avea ca si consecinta uniformizarea salariilor la nivel international. In acest context tarile aflate in curs de dezvoltare se simt in pericol datorita integrarii fortei de munca a tarilor cu niveluri salariale reduse in noua configuratie mondiala.
Analistii in domeniu au comparat evolutiile medii pe ultimele doua decenii, si au observat ca rata anuala a somajului s-a mentinut relativ constanta in tarile dezvoltate, au fost totusi si usoare tendinte de scadere. De asemenea, s-a remarcat ca sistemul mondial de protectie sociala este si in prezent foarte fragmentat. Astfel, din cele peste 150 milioane de someri existenti la nivel mondial, 75% nu beneficiaza de protectie sociala. Tarile lumii ar putea fi incadrate in trei categorii:
– state in care somerii beneficiaza de sisteme de protectie foarte generoase, este cazul Austriei, Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Frantei, Germaniei, Luxemburgului, Olandei, Norvegiei, Portugaliei, Spaniei, Suediei si Elvetiei;
– state in care somerii beneficiaza de sisteme de protectie medie, este cazul: Australiei, Canadei, Irlandei, Japoniei, Noii Zeelande, Marii Britanii si SUA;
– si celelalte state in care protectia sociala este inadecvata sau lipseste in totalitate.
Exista discordii intre tarile dezvoltate si cele aflate in dezvoltare cu privire la stabilirea unor standarde internationale ale muncii, in scopul de a inlatura dumpingul social. Tarile dezvoltate cer introducerea unor reglementari internationale ale pietei muncii, datorita faptului ca standardele destinse din tarile in dezvoltare induc anumite abateri in planul schimburilor comerciale internationale. In tarile dezvoltate se considera ca dumpingul social poate avea urmatoarele forme: salariile mai mici, normele lejere de sanatate si securitate, discriminarea sexuala, numarul mare de ore lucrate zilnic, munca fortata si utilizarea copiilor ca forta de munca in anumite tari.
Dumpingul social ofera tarilor in dezvoltare o competitivitate neloiala in comparatie cu concurentii lor, obligati sa respecte reguli mai stricte si sa suporte costuri mai mari.
In prezent se doreste asigurarea cresterii capacitatii de angajare si a ocuparii prin adaptarea fortei de munca la necesitatile pietii muncii in contextul actual. Prin acest demers se urmareste combaterea si excluderea saraciei.
Lasă un răspuns